SFINX

SFINX (1963 - 1994 / Bucureşti / beat - rock progresiv - hard rock - A.O.R.)

(1964) Octav Zemlicka (chitară solo, voce), Corneliu Bibi Ionescu (bas), Cristian Valica (tobe), Idu Barbu (clape)

(1967) Octav Zemlicka (chitară solo, voce), Silviu Hera (chitară), Petre Iordache (corn), Corneliu Bibi Ionescu (bas), Sergiu Zagardan (tobe), Toni Niculescu (clape)

(1970 - 1972) Dan Andrei Aldea (chitară solo, vioară, blockflotte, voce), Corneliu Bibi Ionescu (bas), Marian Toroimac sau Cristi Ion "Călare" (tobe), Doru Donciu (flaut)

(1973 - 1982) Dan Andrei Aldea (chitară solo, vioară, blockflotte, mini-moog, voce), Corneliu Bibi Ionescu (bas), Mişu Cernea (tobe), Dan Bădulescu (chitară), Idu Barbu sau Nicolae Enache (clape), Petre Iordache (corn)

(1983 - 1994) Sorin Chifiriuc, Paul Csucsi, Adrian Ordean, Florin Ochescu, Laurenţiu Cazan sau Mircea Romcescu (chitară solo, voce), Corneliu Bibi Ionescu (bas), Mişu Cernea (tobe), Edwin Surin (clape), Doru Apreotesei (clape), Elena Perianu şi Crina Mardare (voce)

Formaţia Sfinx, în 1975, cu Dida Drăgan (Nicolae Enache, Dida

Sfinx, este una trupele fanion al rockului bucureştean fiind una dintre puţinele formaţii rock româneşti care s-a remarcat şi pe plan internaţional. Deşi întreaga istorie Sfinx, se leagă de numele lui Corneliu Bibi Ionescu, numeroşii fani ai trupei consideră că principalul merit în ascensiunea formaţiei aparţine chitariştilor: Octav Zemlicka (perioada 1964 - 1969), Dan Andrei Aldea (1970 - 1982) şi Sorin Chifiriuc (1983 - 1984).

Povestea formaţiei începe cu trei liceeni : Bibi Ionescu, Octav Zemlicka şi Cristian Valica, care se întâlneau într-o cofetărie din apropierea Pieţei Romane, pentru a discuta despre muzica ascultată pe la posturile de radio străine şi au ajuns la concluzia că ar putea şi ei să cânte întro trupă. Până prin anul 1967 nu se întîmplă nimic spectaculos. Joia, sâmbăta şi duminica cântau în casele de cultură sau la seratele studenţeşti, iar în sezonul estival erau angajaţi pe litoral cântând mai întâi la Mamaia, iar apoi la Eforie Nord.

Membrii formaţiei se schimbă adesea din cauze generate de examene, situaţii şcolare neîncheiate, vârsta neadecvată prezenţei în cluburi, opoziţia părinţilor şi datorită disensiunilor referitoare la repertoriu. Au făcut astfel parte din Sfinx, pentru perioade de timp mai lungi sau mai scurte, chitariştii Mihai Popa, Victor Florescu, Adrian Ivanitchi, Petre Iordache şi Silviu Hera, pianiştii Idu Barbu şi Toni Niculescu, bateriştii Sergiu Zagardan şi Marian Toroimac. Repertoriul din acea perioadă se baza, în special, pe coveruri Beatles, Kinks, Herman's Hermits sau Animals.

Momentul care avea să producă o cotitură importantă în istoria formaţiei Sfinx avea să fie sfîrşitul anului 1968. Octav Zemlicka şi Sergiu Zagardan aveau contract cu o formaţie profesionistă, care urma să plece întrun turneu în străinătate, astfel că, noul baterist Marian Toroimac, care avea să vină de la Memphis la Sfinx, pune condiţia cooptării unui tînăr chitarist şi violonist de numai 17 ani, elev al liceului de muzică, Dan Andrei Aldea. Cum acesta nu avea încă vârsta necesară evoluţiei în barurile de noapte, este suplinit de talentatul chitarist şi interpret la muzicuţă Corneliu Ionescu. Aldea, avea să devină membru permanent Sfinx abia în 1970, când era deja student la Conservator la clasa de vioară.

Cu un mare succes la public se finalizează participarea grupului Sfinx la cel de al II-lea festival al formaţiilor rock organizat de Club A în anul 1971, la Sala Palatului, unde primesc premiul de compoziţie originală, pentru piesa "Şir de cocori", pe versurile lui Şt. O. Iosif, Aldea şi Sorin Tudoran (Chromatic Group) fiind desemnaţi cei mai buni chitariştii ai festivalului.

Acest succes avea să atragă atenţia tinerilor regizori Dan Piţa şi Mircea Veroiu, aflaţi la filmul lor de debut, care îi propun lui Dan Andrei Aldea ca, împreună cu solistul vocal al formaţiei Olimpic '64, Dorin Liviu Zaharia, să scrie muzica filmului "Nuntă de piatră".

Sfinx va începe, apoi, o lungă colaborare cu Teatrul Bulandra, alături de Ion Caramitru, Gil Dobrică, Florian Pittiş şi Mira Moreno în cadrul unor spectacole de muzică şi poezie. Urmează de o perioadă experimentală, în trio, fără baterie, Dan Andrei Aldea (chitară, voce, pian), Bibi Ionescu (bas), Doru Donciu (flaut), cu mai multe apariţii live la Student Club şi cu noi compoziţii valoroase : "Om bun", "Porcul şi mistreţul", "Drum fără ţintă" sau "Balada studenţilor". Tot acum, le apare primul disc single : "Şir de cocori / Languir me fait".

Până la urmă este cooptat un nou baterist, Cristian Ion "Călare", şi astfel, Sfinx colaborează la spectacolele teatrului Bulandra: "A 12 - a noapte" şi "Elisabeta I" de Shakespeare şi "Noile suferinţe ale tânărului W." de Goethe.

În 1973, toboşarul Cristi Ion "Călare" se îmbolnăveşte de hepatită şi este înlocuit de fostul baterist al grupului Mondial, Mihai Cernea. Pentru scurt timp revine şi Petre Iordache (saxofon, chitară, voce, corn) şi în această formulă este înregistrat un disc EP. Tot acum începe şi o lungă colaborare cu Sandu Grosu, un sunetist şi electronist de marcă, care avea să fie alături de Sfinx aproape 20 de ani. Plecarea definitivă a lui Petre Iordache îl va aduce la Sfinx pe Dan Bădulescu (chitară) care rămâne în trupă până la sfârşitul anului 1975. După o aşteptare îndelungată este editat şi primul album Sfinx, "Lume albă", la înregistrarea căruia participă şi Idu Barbu (keyboards).

Din 1975 începe colaborarea cu Dida Drăgan, care avea să aducă participari la Festivalul "Cântecului angajat" de la Berlin, Festivalul de la Mamaia, Festivalul de la Sopot şi turnee în Germania de Est şi fosta URSS.

A urmat o nouă perioadă conceptuală, Dan Andrei Aldea pregătind un spectacol rock de mari dimensiuni, care, în stadiul de proiect, urma să fie editat pe un dublu album, "Zalmoxe", inspirat de miturile arhaice româneşti, pe versuri semnate de Adrian Alexandru Basarab (pseudonimul poetului Adrian Hoajă). Mitul lui Zalmoxe este mitul omului simplu ajuns zeu, reprezentînd aspiraţia omului spre lumină şi înţelepciune. În lipsa unor izvoare istorice credibile referitoare la "zeul dacilor", documentarea complexă efectuată de Adrian Hoajă, s-a întins pe parcursul întregului an 1975, studiindu-se scrieri antice greceşti, romane, egiptene, sumeriene şi indiene. Muzica şi versurile proiectului "Zalmoxe" au fost create pe parcursul a două săptămâni, în cursul anului 1976, muzica fiind puternic influenţată de albumul "Olias Of Sunhillow" al lui Jon Anderson,  iar primele piese de pe viitorul album sunt prezentate întrun concert de la sfârşitul anului. Din păcate, o lungă perioadă de timp, Sfinx nu primeşte aprobarea pentru înregistrare, cenzura nereuşind să descifreze eventualele mesaje absconse în textele pieselor refuză în mai multe rânduri acordarea aprobărilor de rigoare. Şi totuşi, în anul 1979, după aproape 3 ani de la data primei prezentări, Electrecord editează fragmente din poemul "Zalmoxe", pe un album simplu, care, chiar şi în aceste condiţii, rămâne unul dintre cele mai importante din istoria rockului românesc. Un album conceptual, de rock progresiv, cu 9 piese compuse atât de Dan Andrei Aldea, cât şi de Mişu Cernea şi Nicolae Enache, acesta din urmă, la data lansării albumului, fiind plecat din trupă, la formaţia Continental.

Între timp, formaţia Sfinx, a avut mai multe invitaţii în străinătate: Ungaria, Iugoslavia, Cehoslovacia şi un contract permanent în Belgia. La fiecare revenire în ţară, dădeau cîte un spectacol la Sala Palatului, întotdeauna arhiplină.

În 1981, la cea de-a 4-a ediţie a festivalului Club A, Sfinx invită şi trei formaţii de primă mână a rock-ului din Europa de Est: M. Effekt (Cehoslovacia), Piramis (Ungaria) şi Generacija 5 (Iugoslavia). Cu prilejul festivalului, organizatorii aveau să ofere formaţiei Sfinx, "Marele premiu pentru întreaga activitate". La clape evolua acum Edwin Surin.

Dan Andrei Aldea înregistrează la Electrecord un single surpriză: "Zece arici înamoraţi / Noi nu ne temem", în care parodiază Festivalul Cântarea României şi Cenaclul Flacăra. Acest disc avea să fie retras de pe piaţă, după câteva zile de la punerea în vânzare, exemplarele retrase urmând a fi distruse. Urmează o nouă plecare în Belgia şi vestea rămînerii în străinătate a lui Dan Andrei Aldea. El avea să solicite azil politic în Germania, unde s-a dedicat muzicii de studio sub toate formele de activitate pe care le presupune aceasta: compoziţie, interpretare, programare, producţie, manageriat. Numele său poate fi găsit pe albumele unor muzicieni şi formaţii precum Judy Collins, Santa Esmeralda sau Noble Mind. A compus muzică de film şi teatru, a colaborat cu (Angelescu) Monteoru şi are cîteva proiecte muzicale importante, refuzînd însă sistematic revenirea în ţară sau refacerea formaţiei Sfinx.

A existat şi o perioadă Sfinx, post - Aldea, în care au făcut parte din grup Sorin Chifiriuc şi Doru Apreotesei. Din melanjul muzicale new wave - punk, care-l caracteriza pe Sorin şi preferinţa pentru jazz rock, probată la formaţia Post Scriptum de Doru, a rezultat un nou repertoriu concretizat pe un LP, apărut în anul 1984, numit de colecţionari "Albumul albastru", după culoarea copertei.

În perioada 1984 - 1994, formaţia Sfinx a avut mai multe contracte la cluburi din străinătate şi, cum se întâmpla în perioada respectivă, mulţi muzicieni au rămas în ţările respective, astfel că erau înlocuiţi, la următoarea plecare, de alţi interpreţi. Pe lângă Sorin Chifiriuc, Doru Apreotesei şi Erwin Surin, de care am amintit mai sus, dintre muzicienii care au fost în turneele Sfinx, îi menţionăm pe : Florin Ochescu, Mircea Romcescu, Paul Csucsi, Adrian Ordean, Doru Căplescu, Cristian Rus, Laurenţiu Cazan, Elena Perianu, Crina Mardare, Zoe Alecu şi mulţi alţii. Repertoriul trupei devine strict comercial, în conformitate cu preferinţele muzicale ale clientelei cluburilor şi restaurantelor din Belgia, Danemarca, Olanda sau Germania, unde avea contract Sfinx.

În 1994, relaţiile dintre Bibi Ionescu şi Mişu Cernea se răcesc, astfel că trupa se divide în Sfinx Pro (Bibi Ionescu, Mihai Coman, Cristi Rus, Paul Negoiţă) şi Sfinx Experience (Mihai Cernea, Doru Căplescu, Paul Ciuci, Crina Mardare, Zoe Alecu). Prima trupă se autodizolvă după puţin timp, Bibi Ionescu devenind patron al unei firme de producţie şi sonorizări, Stage Expert, în timp ce Sfinx Experience a mai activat câţiva ani. 

Piese de rezistenţă : Şir de cocori, Coborâse primăvara, Ziua ta, Fiii soarelui, Călătorul şi copacul, Secolul vitezei, Horă de băieţi, Om bun, Norul, Sinteze, Ursitoarele, Peştera, Mierea, Călătorul prin nouri, Din nou acasă, Brad bătrân, Scufiţa roşie, Fetele albine, Focuri vii, An după an, Patru anotimpuri cu tine, Întrun cer violet, Carul Mare

Discografie : Şir de cocori / Languir me fais (single EDC-10265, 2 piese, 1972 - Electrecord), Sfinx (EP, 4 piese, 1974 - Electrecord), Lume albă (album vinil ST-EDE 01113, 10 piese, 1975 - Electrecord), Zalmoxe  (album vinil, 9 piese, 1979 - Electrecord, reeditat CD, 13 piese, 1993 - Electrecord), Dan Andrei Aldea (Zece arici înamoraţi / Noi nu ne temem) (single, 2 piese, 1979 - Electrecord), Sfinx & Sfinx (Focuri vii / '49 - '50) (single, 2 piese, 1980 - Electrecord), Din nou acasă (EP, 3 piese, 1980 - Electrecord), Sfinx cunoscut şi ca Albumul albastru (album vinil, 8 piese, 1984 - Electrecord), Jurnalul Naţional - Muzică de colecţie vol. 95 - Dan Andrei Aldea (album CD compilaţie, 17 piese, 2009 - Jurnalul Naţional)