SINCRON

SINCRON (1964 - 1976 / Bucureşti / Beat - Etno Beat - Pop - Soul)

(1964) Cornel Fugaru (voce, clape) / Alexandru Arion (chitară solo, voce) / Constantin Cobîrzan (chitară ritmică) /  Dan Voinescu (chitară, voce) /  Anton Cobîrzan (chitară bas) / Ilie Mihalache (tobe) /

(1965) (Cornel Fugaru (voce, clape) / Sandu Arion (chitară solo) / Constantin Cobârzan (chitară, ritmică) / Anton Cobârzan (bas) / Ucu Bratu Voicescu (tobe) /

(1971) (Cornel Fugaru (voce, clape) / Silviu Hera (chitară solo) / Gerhard Gerl (chitară ) / Mircea Tudoran (bas) / Dumitru Gârz (trombon) / Mihai Berindei (saxofon) / Ştefan Berindei (saxofon) / Ion Cristian “Călare” (tobe) /

(1972) (Cornel Fugaru (voce, clape) / George Stavri (chitară solo, voce) / Cornel Ionescu (bas, muzicuţă, voce,) / Ilie Dornescu (trompetă) / Tomi Bereczki (saxofon, flaut) / Victor Boz (saxofon) / ion Cristian “Călare” (tobe) /

Numele formaţiei Sincron este legat de cel al lui Cornel Fugaru, student al clasei de compoziţie a Conservatorului bucureştean care înfiinţează trupa în toamna anului 1964, prima apariţie scenică înregistrându-se pe 22 octombrie 1964 la Casa de cultură V.I. Lenin. Cornel cânta la orgă, fiind, în acelaşi timp, şi solistul vocal al formaţiei. Iniţial au preluat piese "beat" din repertoriul internaţional (Beatles, Rolling Stones, Who, Monkees, Ventures, Shadows) pe care le cântau la serile de dans ale Casei de Cultură a sectorului 6. Rolul lor de "tonomate muzicale" a fost extrem de util într-o perioadă în care informaţia muzicală lipsea cu desăvârşire, mulţi tineri familiarizându-se cu celebrele hituri ale formaţiilor britanice, nu direct de la sursă, ci prin intermediul grupului Sincron.

În 1965, bateristul Ilie Mihalache este înlocuit cu Doru Donciu, care rămâne destul de puţin timp în trupă, venind apoi Ucu Bratu Voicescu. Aceasta avea să fie formula care a adus consacrarea formaţiei, ce avea să susţină în perioada 1965 - 68 numeroase concerte electrizante, mult gustate de spectatorii care veneau pentru prima dată în contact direct cu o formaţie rock. Pe lângă piesele din repertoriul internaţional, Sincron compune şi piese proprii, cele mai multe fiind prelucrări ale unor piese folclorice, "Hăulita", "Alunelu", "Ducea rufele la râu", "În gară la Leordeni", piese cu priză la public şi care nu creau probleme de receptare din partea autorităţilor, motiv pentru care sunt sprijiniţi permanent şi chiar încurajaţi. Trupa atrage un grup masiv de fani devotaţi, care practic asaltează cu scrisori şi telefoane redacţiile radioului şi televiziunii, impunând prezenţa grupului în numeroase emisiuni muzicale.

Aşa se nasc scurtmetrajele TV: "Opt minute de vis" şi "Opt exerciţii pe 625 de linii", în care, alături de trupă,  apare şi Anda Călugăreanu. Tot în această perioadă sunt invitaţi şi în studiourile Electrecord unde înregistrează primul LP pe 33 de turaţii cu piese în limba engleză, precum şi mai multe EP-uri, cu succese proprii sau în colaborare cu Margareta Pîslaru şi Anda Călugăreanu. De asemenea vor apărea pe un LP, alături de Mondial şi formaţia Electrecord, care avea să fie reeditat la casa de discuri Amiga.

Este prima formaţie rock românească medaliată la un festival internaţional: Premiul III şi medalia de bronz la categoria "formaţii beat" la Festivalul tineretului de la Sofia (1968). Sincron vor apărea în mai multe spectacole de revistă, susţine multe turnee în ţară, precum şi în Polonia (opt turnee, în perioada 1967 – 70 şi unul în 1974), Israel (noiembrie 1969) şi URSS (noiembrie 1972), continuând să activeze până în 1976.

În tot acest timp se produc numeroase modificări în componenţă, singurul membru constant rămânând Cornel Fugaru. începând cu anul 1969 publicul rock avizat se orientează tot mai mult către formaţiile care cântau rock psychedelic motiv pentru care Sincron, care rămăsese tributar succeselor "beat", începe să-şi piardă din popularitate. Schimbarea orientării muzicale, produsă în 1970, către soul şi muzică comercială, avea să le aducă mai multe contracte importante la baruri şi restaurante din ţară şi din străinătate. Oricum, ei rămân deschizători de drumuri, fiind autorii primului show rock dinamic, cu un solist vocal cu personalitate şi o excelentă mişcare scenică.

Piese de rezistenţă: Alunelul / Pocnind din bici / Hăulita de la Gorj / Ducea rufele la râu / Monday Monday / Hi Lily Hi Ho / Cotton Fields /

Discografie: 4 succese beat (EP Electrecord EDC 712) / 4 prelucrări folclorice Sincron (EP Electrecord EDC 828) / Melodii din filmul “Împuşcături pe portativ” (EP Electrecord EDC 917 şi 918, cu Margareta Pâslaru, Madrigal şi Nancy Holoway) / Sincron & Anda Călugăreacu (EP Electrecord, EDC 957) / România Pop Music vol. 2 (LP Electrecord – colaborare cu Mondial şi Supergrup Electrecord) 1968 / Sincron (LP Electrecord  - piese în limba engleză) 1969 / Melodii din toată lumea vol. 6 şi 7 (LP Electrecord) / 1 LP şi 1 EP la Casa de discuri AMIGA

PĂRERE PERSONALĂ

Puţini dintre cei care au cunoscut activitatea recentă a regretatului compozitor Cornel Fugaru, îşi mai amintesc că acesta a fost liderul uneia dintre cele mai iubite trupe beat ale anilor ‘60, un solist vocal, electrizant, care reuşea să scoale spectatorii în picioare cu vocea sa uşor guturală în manieră James Brown. Era susţinut de o trupă care suna brici : Alexandru Arion, Dan Voinescu, fraţii Cobârzan şi Ucu Bratu Voicescu. I-am văzut pentru prima oară în ‘65 la Herăstrău şi apoi la Teatrul de vară “23 August”, acolo unde, deşi erau singurii trecuţi pe afiş, aveau să cânte de mai multe ori cu “casa închisă”. Spre deosebire de alte trupe care se doreau mai “intelectuale”, Sincron au apelat la melodii populare pe care le-au reorchestrat, fiind iniţiatorii curentului „romanian etno beat”. Piesele din repertoriul internaţional erau astfel alese încât să fie cât mai ritmate şi mai accesibile publicului larg. Şi nu puteai să mergi la un concert Sincron şi să nu răguşeşti cântând alături de Cornel Fugaru : “Hăulita de Gorj”, “Alunelu’”, “Lilly” sau “Monday, Monday”.  Cred că nu am mai văzut decât la Iris, după aproape 15 ani, o participare atât de entuziastă a publicului la reuşita spectacolului. Din nefericire, aşa cum avea să se întâmple şi cu formaţia Savoy, au fost atraşi în capcana oficialităţilor comuniste care  le-a oferit o serie întreagă de avantaje, contracte cu teatrul “Constantin Tănase”, turnee în ţară şi chiar în străinătate, apariţii curente la televiziune şi în filme, toate astea pentru a contracara impactul pe care-l aveau asupra publicului tânăr alte trupe rebele şi neconvenţionale. S-a creat astfel iluzia falsă că acesta-i adevăratul rock românesc şi “dacă vreţi să cântaţi rock aşa trebuie să cântaţi şi voi”. Şi cum sintagma “proşti dar mulţi”  nu prindea la spectatorii rock din România care erau “puţini dar deştepţi”, efectul de bumerang s-a văzut şi de data aceasta. Odată cu mediatizarea excesivă a formaţiei Sincron a dispărut realmente interesul spectatorilor fideli concertelor rock pentru această trupă.