ANA
ANA (Bucureşti, 1983 – 1991, hard rock - rock comercial)
(1983 - 1984) Iorgos Efremidis „Buli” (chitară), Bogdan Blaga (solist vocal), Eugen Sălceanu (bas), Mario Dumitrescu (tobe)
(1984 - 1986) Iorgos Efremidis „Buli” (chitară), Bogdan Blaga (solist vocal), Gabi Vulpe (bas), Mario Dumitrescu (tobe)
(1988 - 1989) Iorgos Efremidis „Buli” (chitară), Adrian Mihăilescu (solist vocal), Viorel Vasilaşcu „Bozo” (chitară), Gabi Vulpe (bas), Mario Dumitrescu (tobe)
(1989 – 1990) Iorgos Efremidis „Buli” (chitară), Adrian Mihăilescu (solist vocal), Viorel Vasilaşcu „Bozo” (chitară), Nelu Popovici (bas, ex - Iris), Anton Chiper „Toni” (keyboards), Mario Dumitrescu (tobe)
Buli şi Bogdan
Buli, Eugen şi Mario
Formaţia ANA s-a înfiinţat la Bucureşti, în iulie 1983, un an de efervescenţă al rockului bucureştean, în care, pe lângă casele de cultură ale tineretului, unele studenţeşti şi altele muncitoreşti, au apărut, precum „ciupercile”, numeroase formaţii hard & heavy şi new wave. Explicaţia este simplă, deoarece toate instituţiile respective trecuseră pe „gestiune economică proprie„ şi aveau nevoie de surse de venituri.
În plus, „organele de partid şi de stat”, înţeleseseră, în sfârşit, că în condiţiile economice şi politice din acea perioadă, în care, în România, se muncea pe "rupte” pentru independenţa financiară a ţării, este bine să se deschidă o „supapă” care să permită tineretului să se exprime aşa cum doreşte. Asta nu însemna că „ochii albaştri” nu supravegheau activităţile culturale şi nu sancţionau ceea ce considerau ei că depăşea limitele admise, ceea ce s-a întâmplat şi cu formaţia ANA.
După înfiinţare, ANA îşi stabileşte sediul permanent (sala de repetiţii) la Ecran Club.
Debutul muzical al formaţiei ANA, are loc în noiembrie 1983, în cadrul unui festival organizat la celebrul Club T4 (Turturele), de actualul politolog şi scriitor Stelian Tănase, pe vremea aceea instructor cultural la club, unde, întro sală arhiplină, ANA a reuşit să lase o impresie frumoasă, chiar dacă era singura trupă care nu avea doi chitarişti, aşa cum aveau celelalte trupe din zona hard & heavy.
Urmează numeroase concerte în “circuitul” bucureştean care cuprindea cluburi şi, în premieră, săli de spectacole teatrale, deoarece şi teatrele trecuseră pe “gestiune economică proprie”: Ecran Club, T4, Înfrăţirea între popoare, Teatrul Evreiesc de Stat, Teatrul de Revistă “Constantin Tănase”, Teatrul “Ion Creangă”, precum şi participarea la festivalurile vremii: “Top T – Buzău”, “Posada Rock – Câmpulung” sau “Constelaţii Rock – Râmnicu Vâlcea”.
Apar şi primele probleme cu autorităţile, formaţia primind interdicţia de a participa la concerte, dacă nu susţine o “vizionare” în faţa unor “tovarăşi” de la CCES (Consiliul Culturii şi Educaţiei Socialiste) şi UTC. “Vizionarea” a avut loc la sediul trupei, la Ecran Club, şi cum Buli a avut o inspiraţie de moment şi trupa a prezentat doar …muzică grecească, total inofensivă pentru autorităţi, totul s-a terminat bine. Explicaţia interdicţiei, a venit din partea directorului Ecran Club, cum că ar fi circulat un zvon că ANA era de fapt prescurtarea sintagmei ASOCIAŢIA NAŢIONALĂ PENTRU ANARHIE (!!!!).
O a doua problemă, o au cu Electrecordul. Aceştia propun formaţiei înregistrarea unui disc şi solicită trupei textele pieselor. Cum era obiceiul, acestea trec pe la CCES şi se întorc la trupă cenzurate, “corectate probabil de un dobitoc” (n.n. dixit Buli). Cum textele nu aveau nicio aluzie politică, nu aveau de ce să fie corectate şi cum cele aprobate erau penibile şi nu s-au admis cele originale, membrii trupei au hotărât să renunţe la înregistrări.
Deşi începuse să fie, cât de cât, evitată de organizatorii de spectacole, ANA este totuşi invitată la un minifestival rock, organizat la CLUB A, cu ocazia împlinirii a 15 ani de la înfiinţarea clubului.
În noiembrie 1984, la puţine zile după schimbarea basistului, ANA participă la festivalul “Constelaţii Rock” – Râmnicu Vâlcea, dar nu obţine niciun premiu, în ciuda succesului evident de public, “juriul preferând crestofoniile, trupa cântând prea direct pentru ei” (n.n. citat din Buli).
Acelaşi Stelian Tănase, organizează un ciclu de concerte rock, la Teatrul de Revistă "Constantin Tănase", şi sub aceeaşi "umbrelă", la Sala Polivalentă, unde invită şi formaţia ANA.
Prima perioadă de activitate a trupei încetează în 1986, odată cu emigrarea în SUA, a solistului vocal Bogdan Blaga.
După o pauză de doi ani, urmează revenirea trupei, cu doi membri noi, Adrian Mihăilescu (solist vocal) şi Viorel Vasilaşcu „Bozo” (chitară) şi un nou stil orientat mai mult către rockul comercial. De data aceasta, „sediul” trupei devine Casa de Cultură „Friedrich Schiller”, întro sală de repetiţii care permitea şi organizarea de concerte.
În aceeaşi sală, sunt acceptaţi şi Liviu Hoisan cu Nicu „Matcha” Pătraşcu, prima formulă a formaţiei TECTONIC, unica trupă „thrash” a momentului, cu doi basişti şi drum machine, care nu era acceptată în alte cluburi bucureştene, din cauza stilului muzical adoptat.
La concertele organizate în sala de repetiţii, veneau în jur de 150 de tineri, cu mult peste capacitatea sălii.
ANA, continuă “circuitul” prin cluburile bucureştene şi este invitată să susţină un recital, în afara concursului, la Top T – Buzău. De asemnea, susţin un concert extrem de apreciat la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele.
În perspectiva unui contract întrun local la mare, pentru sezonul estival 89, în trupă este cooptat un “clăpar”, Anton Chiper “Toni”, iar Gabi Vulpe, părăseşte trupa, fiind înlocuit cu Nelu Popovici, care avusese o evoluţie pasageră prin formaţia Iris.
Noua formulă se rodează în primăvara anului 1989, participând, cu un succes deosebit şi la un festival rock organizat la Arenele Romane din Bucureşti.
Urmează sezonul estival, pe terasa “Doina” din Mamaia (iulie 1989) şi pe terasa “Cosmos” din Eforie Sud (august 1989), unde ANA îşi face un grup numeros de fani care vin seară de seară la “cântările” trupei.
Toamna, sunt invitaţi din nou să înregistreze la Electrecord, pentru un “split LP” şi de această dată textele prezentate de trupă sunt aprobate fără nicio corectură. În acelaşi timp, vine şi o propunere de înregistrări pentru Radio România.
Din păcate, cu doar două zile înainte de începerea înregistrărilor, trupa se …autodizolvă, în urma unor contradicţii majore între membrii ei.
Încercarea de a se reface trupa, fără Buli, este un eşec, astfel că ANA, vor reveni pe scenă abia în 1990, la un spectacol cu carcater politic, organizat de Adrian Mihăilescu, unde, pentru prima oară în istoria trupei, au făcut playback.
Oricum, ANA rămâne una dintre trupele importante ale undergroundului bucureştean din anii 80.
Istoria trupei ANA şi fotografiile au fost puse la dispoziţie de dl Iorgos (Buli) Efremidis, care face şi următoarea menţiune: “Mulţumim din inimă lui Liviu Tudan şi Dorian Ciubuc, pentru sprijinul moral acordat pe toată perioada de existenţă a trupei ANA".