CLASICII

CLASICII (1965 - 1969 / Timişoara / Beat)

(1965) - Robi Strumberger (vocal), Adalbert Kriszan "Öcsy" (chitarä solo, voce), Mihai Ciuchitu "Mişu" (chitarä, voce), Zoltan Kovacs "Zolli" (bas), Gheorghe Hromatka "Puba" (tobe)  

(1968) - Mihai Ciuchitu "Mişu" (bas, voce) Arpi Kajtar (chitară solo, voce), Cornel Liuba "Ţulă" (tobe)

Conform sintagmei locale, "Tăt Banatu-i fruncea", Timişoara se "laudă" cu apariţia primelor formaţii "vocal - instrumentale", încă din anii 1961 - 1962.

Astfel, SFINŢII (PHOENIX), URANUS, SIGMA, au devenit cunoscute pe plan local încă din primii ani ai anilor 60, urmate îndeaproape de TERRA SIX, REFLEX, CASCADE, STELELE şi CLASICII, ultima devenită principala "rivală" locală a formaţiei PHOENIX, care devenise deja cunoscută pe plan naţional.

În anii 60, oraşul de pe Bega, Timişoara, dispunea de multe cluburi studenţeşti sau muncitoreşti în care evoluau la "serile dansante" sau la "joia tineretului", formaţii vocal - instrumentale. Apropierea de graniţa cu Iugoslavia şi Ungaria, şi faptul că în oraş se auzeau mult mai clar, posturi de radio occidentale, care în Bucureşti erau buruiate, au permis formaţiilor locale să fie mult mai bine informate, din punct de vedere muzical, decât cele din "regat".

În plus, multiculturalitatea specifică Banatului, unde românii, maghiarii, sârbii, slovacii, evreii sau germanii, convieţuiau şi petreceau laolaltă, fără ca cineva să se gândească la originile naţionale ale celuilalt, au permis muzicienilor timişoreni să se exprime liber, în mai multe limbi, chiar şi în cluburile exclusiviste, înfiinţate pe criterii naţionale. 

Cu un repertoriu axat pe hiturile vremii, CLASICII, devine cunoscută pe plan local, evoluând în cluburi precum "Ada Marinescu", "PM6", "Cărămida", "CFR" sau "Casa Studenţilor". În 1966, trupa se completează prin venirea lui Nelu Andrieş (keyboards). 

Perioada 1966 - 1969, este momentul de "glorie" al formaţiei care avea să apară în concert alături de PHOENIX, la Clubul "CFR", avea să facă şi câteva turnee prin ţară împreună cu aceştia, motiv pentru care vor apărea şi în celebrele secvenţe filmate de Televiziunea Română, sus pe tramvai. De asemenea, au loc primele "evadări" în nume propriu de pe plan local, prin contracte estivale la Geoagiu Băi şi pe litoral, sau concerte susţinute în Bucureşti.

De remarcat anul 1968, când formaţia CLASICII, activează în formulă de "power trio", Mişu Ciuchitu - Arpad Kajtar - Cornel Liuba, câtând numeroase coveruri din repertoriul Cream, Iron Butterfly şi Jimi Hendrix Experience.

În următorii doi ani, componenţa trupei se schimbă destul de des, din motivele specifice perioadei: neînţelegeri legate de orientarea muzicală, terminarea studiilor sau plecarea în armată a muzicienilor. Astfel, pe lângă cei deja menţionaţi, în prima componenţă, au mai evoluat în CLASICII, Arpad Kajtar, Dinu Popescu, Ladislau Herdina "Laci" , Dietmar Hepp, Joszef Moll, Nelu Botoc "Tzache", Nae Tarnoczy, Harry Coradini,, Joszef Kappl, Cornel Liuba "Tzulă", Mişu Farcaş,  Ocsi Egry,  Arpad Lengyel şi Ştefan Pentek.

În perioada 1965 - 1969, CLASICII, au făcut mai multe înregistrări la radio, din păcate pierdute, dar nu au reuşit să înregistreze niciun disc. 

În 1968, cu prilejul Festivalului Naţional al Artei Studenţeşti de la Iaşi, apare un "side project", CLASICII numindu-se CLASIC XX, întrucât, prin venirea în trupă a lui Dietmar Hepp, se pregătise un repertoriu adecvat momentului respectiv, rhythm & blues, cu suflători. La revenirea de la festival, Dietmar Hepp, avea să rămână sub numele de CLASIC XX, în timp ce Mişu Ciuchitu avea să activeze, până în 1970 tot sub numele de CLASICII.   

Sursa de informaţii : O parte din informaţii se regăsesc în interviul lui Arpi Kajtar (vezi secţiunea interviuri), completate de cele preluate de pe pagina de facebook a regretatului Mişu Ciuchitu.