CURTEA VECHE 43

CURTEA VECHE NR. 43 (1974 - 1977 / Bucureşti / rhythm & blues, rock progresiv, avangard rock)

(1974 – 1975) Sorin Chifiriuc (chitară, voce), Nicuşor Curta (bas), Traian Sasu (tobe)

(1975 – 1976) Sorin Chifiriuc (chitară, voce), Florin Ochescu (chitară, voce), Florin Iordănescu (bas), Traian Sasu (tobe)

(1977) Sorin Chifiriuc (chitară, voce), Mircea Florian (chitară, voce), Bogdan Stănescu (chitară), Gabriel Căciulă (bas), Radu Mihai Răducanu (tobe)

În timpul liceului, Sorin Chifiriuc (chitară, voce), activase în formaţia Licurici, iar apoi, colaborase cu Petre Magdin şi trupa acestuia, Modern Grup. Ajuns student la Conservator, înfiinţează, la sfârşitul anului 1974, formaţia Curtea veche nr. 43, în trio, cu Nicuşor Curta (bas) şi Traian Sasu (baterie), o trupă nonconformistă care avea un repertoriu neobişnuit, de la rock avangardist, la rock progresiv şi rhythm & blues. Numele trupei era dat de la adresa sălii de repetiţie.

După câteva luni, li se alătură, Florin Ochescu (chitară, voce), formaţia afirmându-se rapid în mediul studenţesc bucureştean datorită unui nou concept de spectacol rock. Conform “modei timpurilor”, Nicuşor Curta se însoară cu o suedeză, fiind înlocuit de Florin Iordănescu (bas).

Evoluează mai ales la “Casa Tineretului” din Aleea Alexandru, acolo unde aveau să debuteze şi Iris, dar sunt invitaţi şi la “Club Z”, "Club A" şi în alte cluburi bucureştene, făcând  mai multe turnee în ţară. Sunt solicitaţi de Radio Bucureşti pentru mai multe înregistrări, printre care piesele de rezistenţă: “Dansul Kronkobaurului Turbulent (D.K.T.), “Lăstari”, “Scena” (pe versurile lui Nichita Stănescu), “Câlţi” şi “Imn - Proiect”.

În acelaşi timp, Curtea veche nr. 43, avea o activitate permanentă de club, evoluând în “serile de dans” cu un repertoriu special bazat pe “rhythm and blues”. Încercarea unei colaborări cu cenaclul Flacăra eşuează deoarece “marele bard” nu putea să admită în cenaclu nesupunerea şi, cu atât mai puţin, o trupă atât de nonconformistă.

În schimb, încep o colaborare cu Mircea Florian, care-i ajută cu idei de spectacol şi texte de valoare, “Mierla”, “Şi poţi vedea...”, el apărând uneori şi în spectacole, ca solist vocal. Una dintre ideile experimentate de Curtea veche nr. 43 a fost cea a concertelor, intinerante, întro ...remorcă de camion, alături de formaţia Catena. Trupa putea astfel evolua în preajma liceelor, din diferite cartiere ale capitalei, fără a mai cere acordul autorităţilor. Acest experiment muzical avea să fie interzis în scurt timp.

În 1977, Florin Ochescu începe colaborarea cu Roşu şi Negru şi cum va pleca şi Traian Sasu, Sorin Chifiriuc încearcă să refacă Curtea veche nr. 43, cu Mircea Florian (chitară, voce), Bogdan Stănescu (chitară), Gabriel Căciulă (bas), Radu Mihai Răducanu (tobe), dar avea să renunţe curând preferând să înceapă colaborarea cu Iris.

Astfel avea să dispară unul dintre grupurile cu “personalitate” din muzica rock românească. Electrecordul şi Televiziunea au respectat “indicaţiile” ignorând cu bună ştiinţă Curtea veche nr. 43, şi cum înregistrările radio se pare că s-au pierdut (oare întâmplător ???) este destul de greu să-i convingi pe cei care nu au avut şansa să-i asculte asupra valorii reale a acestei trupe care a rămas doar în amintirea foştilor fani astăzi deja încărunţiţi. 

Muzician de mare talent, veşnic tentat de noi experienţe muzicale sau de viaţă, uneori bizar şi greu de înţeles, iar alteori extrem de normal şi prietenos, Sorin Chifiriuc, s-a dovedit la fel de nestatornic şi în activitatea muzicală, înfiinţând şi desfiinţând trupe (Domino, Roata, Electric Red Roosters, 2 Galbini) sau activând doar pentru câteva luni în trupe deja cunoscute cărora le-a impus ideile sale muzicale (Iris, Sfinx, Cri Gri şi, ceva mai recent, Division Of Joy).

Cât despre viaţa sa personală, îl poţi întâlni în cele mai neaşteptate locuri şi conjuncturi: director de post de radio, călugăr întro mânăstire, printre foci şi urşi polari în Groenlanda, portar şi garderobier la Big Mamou etc.

Mult mai consecvent şi mai statornic, Florin Ochescu,  a devenit în timp unul dintre cei mai apreciaţi chitarişti din ţară, activând numai cu trupe aflate "pe val", Roşu şi Negru, Holograf, Iris, Sfinx sau în propriile proiecte muzicale: Monolit, Big Mamou, Blues Caffee, T.O.N.E., D.O.N.E. şi D.O.L.E. De asemenea, mai mult de un deceniu, a fost unul dintre membrii de bază ai Big Bandului Radio.

Piese de rezistenţă: DKT, Scena, Câlţi, Mierla, Lăstari, Imn – proiect, Şi poţi vedea.

Discografie: Formaţii rock nr.2 (“Imn - proiect”, disc vinil compilaţie, 1976 – Electrecord).